Another day in paradise

Doi oameni mici intr-un perete mare

Dupa atatea intamplari, si bune si rele, dupa ce pritenii cu care ne-am intalnit au plecat acasa cu mana goala si satui de atata vreme proasta, am inceput sa ma simt parca putin mai bine  la gandul ca nici noi nu am prea facut mare lucru, Totusi gandul ca am venit in Alpi  pentru o creasta si un pilier si am zburat putin si cu elicopterul nu ma prea multumea... parca ceva lipsea.

 

Am hotarat sa ne intoarcem inapoi de unde am venit si sa cataram una dintre cele mai tari si mai frumoase rute din Badile: ANOTHER DAY IN PARADISE.

Din momentul in care am plecat din Chamonix am avut parte numai de vreme buna. Ca de obicei, nu?

Too much time :)

                   Dupa atata poaie...vine si un pic de vreme mai buna

               Ne-am intalnit cu trei prieteni dragi cu fete luminoase:)

the eye of Cengalo

Chiar daca ne-am interesat de ruta din mai multe surse, situatia nu am cunoscut-o decat la fata locului: distante mari intre spituri (si 15m) gradul pe granit fiindu-ne strain, in sensul ca a fost  mai dificil decat ne asteptam. Problema ce mai mare a fost orientarea.

In lungimea a treia am intalnit un pasaj cam de 10 m care se termina cu un fel de tavanel de sub care curgea apa pe perete, iar din cauza reflexiei soarelui pe suprafata uda a peretelui m-am simtit o clipa ca si cand as fi pe un lac... Problema era ca regruparea era undeva cam la 4-5 m deasupra tavanelului si pana la ea nu mai vedeam nici o asigurare. M-am linistit destul de repede si am hotarat ca cea mai inteleapta decizie ar fi sa revenim in alta zi cand macar peretele sa fie mai uscat putin,pt ca asigurari mai multe sigur nu o sa fie :)

 Inapoi la bivy

Ca la boulder

                                    

Ancuta statea intinsa la soare :)

Dupa 2 zile de catarat la falezele de sub Badile, practic zile de acomodare cu roca cu cristalele si cu stilul elvetian de catarat am considerat ca am psihicul necesar pentru a ma putea relaxa si a ma simti comfortabil la gandul unei caderi de 10-20-30m. Aveam nevoie sa ma pot concentra doar la miscarea si la priza pe care o tin. Era momentul unei noi incercari in Paradise.

A 9-a lungime... inca 6 lungimi din care inca una cu un pas asa un pic mai greut si am scapat (asa gandeam eu la momentul respectiv).Problemele au inceput sa apara in lungimile superioare in care am inceput sa pierd traseul... adevarul este ca intr-un traseu de fata 2-3 spituri pe lungime nu sunt destule sa te poti ghida dupa ele. Aaa.. si sunt de culoarea stancii, deci abia vezi de la unul la celalalt..

Acum ca stim cum e linia de fapt, la o a doua parcurgere ar merge totul mult mai repede si am face si noi traseul in timpul pe care ni l-a spus tipul de la cabana Sasc Fura.

 

 

La final s-a dovedit a fi un traseu foarte frumos care chiar merita catarat. Noi am ramas cu o amintire foarte frumoasa si am cunoscut niste oameni deosebiti cu care sper sa ne reintalnim cat mai curand.

Bivy sweet bivy:)

                                           

 Performanta noastra grozava i-a dat pe spate pe multi dintre elvetieni :)

Back on the road

   

          

Zi dupa zi, apus dupa apus, ne apropiam tot mai mult de casa. Ceea ce stiam sigur era faptul ca ne vom intoarce mai straini locului si primul gand pe care il vom avea odata ajunsi acasa va fi acela de a pleca din nou..

Paul si Anca